Dani, student și campion național la dans “Dansând, simt că trăiesc”

Pentru a încheia cum se cuvine seria interviurilor realizate cu ajutorul studenților talentați din Sibiu, am ales un tânăr care a transformat pasiunea lui într-o slujbă de viitor, care o să-l aducă mereu pe podium, în aplauzele tuturor. Campion național la vârsta de 22 de ani, la dans sportiv (vals , tango, vals vienez, quickstep, slowfox), Dani este hotărât să se depășească de fiecare dată.

„Mama m-a obligat să dansez”

În paşi rapizi de dans, Daniel Rasă, student la Educaţie Fizică şi Sport, la Facultatea de Ştiinţe, Sibiu a avansat repede în activitatea sportivă pe care o practică încă de când era copil. „Forţat” de mama lui, aşa cum ne-a povestit, s-a înscris în lupta cu sine pentru a ajunge la performanţă şi, cu mare succes, a reuşit. Îi este recunoscător mamei sale pentru că, în prezent, deţine 70 de medalii şi 35 de cupe.

dani-dans

„M-am apucat de dans forţat de mama mea. Ea zicea: du-te, măi copile şi învaţă şi tu să dansezi, să nu ajungi nepriceput ca taică-to. Şi aşa, la 12 ani m-am dus prima dată la Palatul Copiilor din Sibiu, unde se organizau cursuri de dans de societate. Dat fiind faptul că eram singurul băiat din grup, nu am stat prea mult timp acolo, deși îmi doream să învăț în continuare să dansez. Eram copil atunci şi nu credeam că satisfacția pe care o ai atunci când ești pe primul loc poate fi atât de mare”.

„Aplauzele celor dragi – sursa mea de energie”

 Emoțiile pe care le simțea de fiecare dată când participa la un concurs erau constructive și îi dădeau mult mai multă încredere în forțele proprii. Deși de multe ori se simțea obosit fizic și psihic, nu a încetat să dea tot ce e mai bun din el. „Am participat la mai mult de 100 concursuri. În 2007 am participat la primul concurs organizat de un club din București. Aveam emoții, pe lângă mine mai dansau încă 50 de perechi. Treptat am ajuns să intru și eu în finală și apoi să urc pe podium”.

Părinții reprezintă cea mai importantă sursă de energie, de care nu duce lipsă niciodată, deoarece îl însoțesc la majoritatea concursurilor. „Cele mai importante concursuri la care am participat sunt cele două internaționale, la Berlin, în 2014 și 2015 unde am obținut două clasări pe locul I și un loc III. Am continuat să practic acest sport din plăcere. Aplauzele prietenilor, părinților și ale tuturor celor care mă privesc și admiră la concursuri mă încarcă cu energia necesară pentru a da tot ce era mai bun.”

dani

„10% moştenire, 90% muncă”

 Pentru Dani, talentul a căpătat formă abia în 2010 când și-a început activitatea la clubul de dans sportiv pe care îl frecventează și în prezent. Cu ajutorul antrenorilor, colegilor și, mai ales, al partenerei, a reușit să-și contureze calitățile de dansator, învățând astfel primele coregrafii. „M-am mutat la un alt club de dans sportiv care era mai bine cotat. Avea perechi mai bune, erau și antrenori străini, fapt care mă ajuta să progresez  mai repede. Din 2010 până acum mă antrenez sub aceeași formă, cu aceeași parteneră.”

Tânărul consideră că talentul de 10% este datorat mamei, de la care l-a moștenit. Venind vorba de restul procentului, cu satisfacție și convingere spune că numai prin muncă și dorință a reușit să adune numeroasele medalii și cupe în tot acest timp. Fie soare, ploaie sau zăpadă, nimic nu îl poate opri să frecventeze sala de antrenament.  „Cred că aproximativ 10% am moștenit talentul de la mama mea, iar restul de 90% a fost munca depusă la antrenamente.  Erau zile în care intram la 9 dimineața în sală și ieșeam la seara la 20, având doar o mică pauză de masă în jurul amiezii. Nu știam dacă afară ninge sau e soare însă, lucrurile astea pentru mine nu contau, îmi doream să fac performanță”.

 „Nu m-am gândit niciodată să renunţ”

Din cauza antrenamentelor uneori grele, Dani a început să se simtă epuizat, dar niciodată nu i-a trecut prin gând să renunțe. Obligat de mama lui să danseze, el s-a îndrăgostit iremediabil de acest sport și orice problema ar întâmpina, nu va renunța niciodată la ceea ce a devenit în momentul de față „motivul pentru care se trezește în fiecare dimineață”.

dani-medalii

„Nu m-am gândit niciodată să renunț, chiar dacă sunt zile în care nu aveam starea necesară să mă antrenez sau zile în care din cauza febrei musculare abia stăteam în picioare.  Mi-a plăcut mereu să dansez și nimic nu m-a făcut vreodată să dau înapoi. Dansul este o parte din mine, fără de care aș fi incomplet. Deși mama m-a obligat să dansez când eram mic, astăzi îi mulțumesc de fiecare dată că m-a „forțat” să dansez.

 „Vreau să devin arbitru de dans”

Tânărul dansator s-a înscris la școala de instructori de dans, unde a reușit să antreneze câteva perechi, care au obținut locuri destul de bune la concursuri. Pe viitor își dorește să devină arbitru de dans și face tot ce e posibil pentru a-și vedea visul îndeplinit.

 „În 2013 am făcut și școala de instructori unde am fost admis în cadrul acestui grad. Am antrenat și câteva perechi de dansatori care au reușit să obțină locuri mai bune. Acum m-am înscris la Școala de antrenori care activează la Reghin și aștept cu nerăbdare să o încep și pe cea de arbitraj. Pe viitor o să fie un loc bun de muncă și apreciat de majoritatea oamenilor!”

Roxana DRĂGHICI

Sandra POPIMOISE

 

 

 

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s