Animal Life, o şansă pentru animalele comunitare

Andreea Roseti, voluntar şi vicepreşedinte la Animal Life, a vorbit cu noi despre cum a luat naştere asociaţia, cu ce se ocupă şi ce presupune ea. În România, problema animalelor comunitare este departe de a fi rezolvată. Fără a avea o informaţie certă despre rata abandonului, Andreea Roseti a confirmat că „numărul de animale abandonate este mare nu doar în Sibiu, ci în toată ţara.” Puţină lume ştie că, Animal Life nu se ocupă doar de animalele fără stăpân, ci şi de cele sălbatice cum ar fi căprioare, broaşte testoase etc. Din lipsa resurselor umane şi financiare, acestă latura a activităţii asociaţiei se dezvoltă cu dificultate.

andreea-rosseti

„De obicei pe oamenii pe care nu poţi să îi atingi cu campanii de conştientizare şi educaţie în şcolii, îi atingi cu legea”

Reporter: Cum a ajuns să ia naştere Asociaţia Animal Life?

Andreea Roseti: Ideea iniţială a fost a preşedintei asociaţiei de acum, Ana-Maria Benedek – biolog de profesie – care a vrut să ajute animalele abandonate, acesta a fost primul ei impuls şi să facă un demers pentru conştientizarea şi protejarea animalelor, dar şi a naturii. Am pornit cu vise foarte mari, am crezut că putem salva tot şi de fapt a fost mult mai greu decât ne-am imaginat noi. La început fiecare cunoştea pe cineva, a fost ceva de genul „telefonul fără fir”, aveam un singur numitor comun, acela de a salva şi a ajuta cât mai multe animale.

R.: Cum ai ajuns să te ocupi de acest adăpost şi să devii vicepreşedinte al Animal Life?

A.R.: Denumirea de vicepreşedinte e doar o titulatură. Noi suntem un grup de prieteni. E destul de simplu cum am ajuns vicepreşedinte, am fost 8 persoane la început şi fiecare trebuia să ne alocăm câte o funcţie. Totul a fost de comun acord şi pur formal pentru a putea întocmi anumite acte. Nici atunci şi nici acum, după 11 ani, nu prea are relevanţă pentru că aici  toată lumea munceşte.

R.: Cum şi ce ar trebui făcut pentru ca oamenii să conştientizeze şi să nu îşi mai abandoneze animalele pe străzi?

A.R.: Sunt mai multe măsuri care trebuie luate în paralel într-o societate sănătoasă. În primul rând, trebuie mers pe legislaţie, există legi care îţi spun exact că nu ai voie să îţi abandonezi animalul. Există această lege şi în România, dar mai greu cu aplicarea pentru că de obicei instituţiile şi departamentele care ar trebui să aplice această lege nu au destui oameni sau legislaţia este un pic bulversantă. Iar în al doilea rând măsurile de conştientizare se fac în timp. Ca asociaţie nu poţi face conştientizare un singur an şi apoi să abandonezi. Rezultatele se văd în timp. Trebuie multă educaţie. De obicei pe oamenii pe care nu poţi să îi atingi cu campanii de conştientizare şi educaţie în şcolii, îi atingi cu legea.

„Avem noroc cu adopţia, cu asociaţiile din Germania care ne iau peste 100 de câini pe an.”

R.: Există un criteriu de selectare a animalelor fără adăpost?

A.R.: E dificil să iei o hotărâre în acest sens când vezi atâtea animale abandonate. Unii dintre colegi spuneau să luăm doar cazurile foarte grave, dar, pe de altă parte, şi cazuri cu animale abandonate pe străzi, dar care pot fi adoptabile. Cazurile grave, tot ce ţine de accidente de maşină, bolnav sau rănit, acestea clar au prioritate absolută. Animalele care nu se pot ajuta singure sau care sunt în pericol efectiv. Noi nu ştiu dacă preluăm nici 10% din toate animalele fără adăpost, asta doar din cauza puţinelor locurile de cazare de care dispunem în momentul de faţă. Noi avem noroc cu adopţia, cu asociaţiile din Germania care ne iau peste 100 de câini pe an.

R.: Care ar fi termenul maxim cât poate sta un animal în cazare?

A.R.: La noi nu există termen. Avem câini care stau din 2010 şi suntem conştienţi că nu vor fi adoptaţi, mai ales dacă au probleme comportamentale. Este greu pentru un animal care a stat o perioadă îndelungată de timp într-un anumit loc, să se obişnuiască în altă parte. Unele asociaţii eutanasiază câinii care nu se pot adopta. Noi încercăm să îi plasăm în familiile şi situaţiile care se potrivesc pentru ei, iar dacă nu se poate, de cele mai multe ori rămânem noi cu ei. În cazuri de agresivitate extremă, se eutanasiază. Primim solicitări de la oameni care au câini de foarte mulţi ani şi brusc au un comportament deviant şi care sunt muşcaţi, iar primul gând este să scape de ei. De multe ori se poate ca animalul să aibă o durere cronică, iar această durere îl facă să devină agresiv, ceea ce îi schimbă tot comportamentul.

R.: Ce înseamnă şi în ce constă un program de sterilizare?

A.R.: În primul rând, sterilizarea se face animalelor fără valoare chinologică. Un câine de rasă comună, prin lege trebuie sterilizat ca să prevenim să se înmulţească şi să ajungă în stradă. Dacă abordăm problema abandonului, trebuie să pornim de la sursă. Venim în sprijinul cetăţenilor care prin lege sunt obligaţi să-şi sterilizeze animalele şi oferim gratuit sterilizarea. Stabilim, de exemplu, un sat, unde se vorbeşte cu primarul în legătură cu informarea populaţiei şi să ne ajute cu o locaţie care se poate transforma în sală de operaţie şi un alt spaţiu în care voluntarii pot avea grijă de animalele care se trezesc din anestezie.

„Sperăm ca până în vară să terminăm construcţia noului adăpost”

R.: Care sunt etapele prin care trece un câine de exemplu, până să poată fii adoptat?

A.R.: Primul pas pe care îl facem este vizita la veterinar. Acolo testăm animalul pentru boli, îl deparazităm, dacă are răni evidente se acordă primul ajutor în funcţie de gravitate. Pasul numărul doi este o problema imensă şi anume cazarea, şi începem să căutăm familii temporare. După ce este cazat, trebuie să comunicăm familiei respective programul şi tratamentul animalului. Următorul pas este să fotografiem animalul şi să facem o descriere în funcţie de detaliile pe care le avem sau de povestea lui urmând să se fiu puse pe site, pe facebook şi în străinătate. Îi ducem şi la evenimente unde oamenii îi văd şi de multe ori îi adoptă.

R.: Despre noul adăpost pe care îl construiţi ce ne puteţi spune?

A.R.: Din păcate, noul adăpost este încă în construcţie. Mai avem tot ce ţine de interior de făcut (instalaţiile de încălzire, partea electrică). Clădirile sunt ridicate, adică au geamuri, uşi, pare destul de avansată starea în care ne aflăm, dar mai este mult de lucru pe interior, cum am spus. Eu zic că anul acesta se vor finaliza lucrările pentru că am încercat totuşi să nu mai avem sincope în disponibilitatea fondurilor pe care le avem. Spre exemplu, anul trecut a trebuit să oprim lucrările pentru că ni s-au terminat banii. Pentru un constructor e greu să lucrezi tot pe etape, tocmai de aceea anul acesta ne-am luat nişte măsuri să nu se mai întâmple şi sperăm ca până în vară să terminăm. Adăpostul are aproximativ 100 de spaţii de cazare, interioare şi exterioare, un spaţiu de joacă pentru animale, un biroul, spaţii de depozitare şi o clădire mai mică separată, unde este prevăzut un cabinet veterinar cu tot ce înseamnă acesta.

R.: Am văzut că participaţi şi la Semimaraton. Este această implicare un suport în plus pentru Animal Life?

A.R.: Am participat la toate ediţiile de la început până anul trecut. Am strâns fonduri dinainte să începem construţia şi cu acei bani am pus practic baza noului adăpost. Suma pe care am strâns-o la Semimaratonul din 2016 nu a fost cheltuită încă pentru că este destinată amenajării cabinetului veterinar cu dotările necesare. Noi o să luăm parte la Semimaraton în fiecare an atâta timp cât vom aveam participanţi şi susţinători.

Animal Life îşi propune ca şi în anul 2017 să facă „sterilizări masive”

R.: Programul de Educaţie şi conştientizare în şcoli, mai are loc şi în prezent?

A.R.: Am avut un program în şcoli unde am colaborarat cu primăria, în care am mers cu copii în adăpostul public pe vremea când se făcea programul de capturare, sterilizare, returnare. De anul trecut ne-am îndreptat spre grădiniţe, pe considerentul că mulţi din asociaţii avem copii în grădiniţe şi vedem că la această vârstă e foarte simplu să îi învăţăm să crească cu aceste lucruri ca fiind normale. Toţi cei care investim în educaţie plecăm cu speranţa că cei mici să-i înveţe pe adulţi. Am avut 10 grădiniţe care au participat şi au fost foarte încântaţi când au primit o insignă „Piticul voinic care salvează planeta”, pe lângă care au primit un manual creat de noi care se numeşte „Bune practici pentru mediu”, pe care să îl ducă acasă părinţilor. În urma proiectului părinţii au fost foarte încântaţi şi au organizat un bazar cu lucruri făcute de copii, iar banii strânşi au fost donaţi asociaţiei noastre.

R.: Ce proiecte aveţi pe 2017?

A.R.: Pentru anul 2017 ne dorim în primul rând să terminăm noul adăpost. Ca activităţi, o să încercăm să participăm la cât mai multe evenimente din oraş, o să fim la Semimaraton şi bineînţeles o să avem sterilizări masive, cel puţin o campanie ca anul trecut din care am reuşit să sterilizăm 360 de animale într-o săptămână. La îndemnul grădiniţelor cu care am lucrat, anul acesta vom lua parte şi la „Săptămâna Altfel” organizată în grădiniţe, şcoli şi licee.

În anul 2016, Asociaţia Animal Life a preluat 456 de animale – 250 de câini şi 206 pisici. Tot în acest an, Asociaţia Animal Life a dat spre adopţie 300 de animale – 147 de câini şi 153 de pisici. În 2016 membrii asociaţiei au sprijinit sterilizarea a 317 câini şi 188 de pisici. Numărul câinilor și a pisicilor salvate din situații critice a fost, și în 2016, ridicat.

Informaţii despre adopţii, activităţii pe care le desfăşoară, dar şi alte detalii le găsiţi pe site-ul asociaţiei Animal Life.

andreea-rosesti

andreea-roseti

roseti-andreea

Carmen BUCHENDREA

Alexandra GHEORGHE

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Interviuri, Voluntariat și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s