Simona Boromiza: ”Pictura este emoție și trebuie privită cu sufletul”

Mică, dar cu aspirații înalte, energică și mereu cu zâmbetul pe buze, Simona visa încă din clasa a VIII–a să cocheteze cu pictura. Ceva în interiorul ei aprindea în ea dorința de a-și așterne pe hârtie ceea ce mintea o îndemna. Norocul a ocolit-o timp de câțiva ani, iar, după multe încercări, iată că visul ei s-a împlinit. Povestește cu emoție cum, după 16 ani, pictura este parte din viața ei. Indiferent de ceea ce îi rezervă viitorul, spune ea, nu va renunța la arta prin care se rupe de lumea cotidiană și traiește fiecare clipă de emoție zugravită cu migală în creațiile ei.

1

Eram debusolată, nu știam ce liceu să urmez”

Rep.: Care a fost momentul în care ți-ai dat seama că ai talent la pictură?

Simona Boromiza: Orice început trebuie sa fie marcat de o poveste interesantă sau cel putin un moment care să rămână o amintire vie. La mine a fost din întâmplare. Eram în clasa a 8-a, în primii ani de adolescență, primul an în care simțeam nevoia să mă afirm, anul în care ideile și imaginația depășeau cursul de până atunci, iar printre mormanele de cărți și manuale, pentru că urma examenul de capacitate, între plictiseală și visare, am găsit momentul potrivit să mă afirm prin desen. Așa am început să descopăr cum un creion tocit poate face minuni în mâna mea.

Iubeam să desenez copii, peisaje, brăduți de craciun. Îmi căutam în cărțile de povești tot felul de desene, unele doar hașurate, altele chiar pictate, încercam să le copiez, să le fac eu, să înteleg forma, detaliile, contrastul și culorile. Eram debusolată, nu știam ce liceu să urmez. Am fost încurajată de profesorul de desen din școala generală să urmez cursurile Liceului de Artă. Principalul sprijin erau părinții mei, care m-au lăsat să îmi aleg singură drumul în viață, deoarece aveau încredere că ceea ce fac o să fie bine.

Reporter: Cum a fost la început?

S.B.: Parcă simt și acum emoțiile cu care am pășit pentru prima data în Liceul de Artă. Eram fascinată de arhitectura clădirii, sălile mari și luminoase, șevaletele imense şi murdare de culori, pe care așezam pânzele. Atunci am simțit că locul meu e acolo printre artiști.

Fericirea pe care am simțit-o când mi-am văzut numele pe lista celor admiși nu poate fi descrisă în cuvinte. Atunci a început totul pentru mine. Să studiezi ceea ce îți place, ceea ce te reprezintă cu adevărat, să dai viață formelor pe o foaie, să te joci cu pensula în culori, să descoperi de fiecare dată ca poți mai mult și mai mult, toate parcă sunt desprinse dintr-o realitate gingașă.

2

În pictură, satisfacția e atunci când lucrarea pe care ai început-o ai și finalizat-o”

Rep.: Daca nu ți-ai fi descoperit acest talent, ce altceva ai fi facut acum ?

S.B.: Pentru mine să pictez era o dorință și, în același timp, un vis din care m-am trezit de câteva ori. Simțeam că pictura nu va fi ocupația mea principală, m-am lovit de multe descurajări în acest domeniu pe parcursul anilor de liceu, din păcate. Poate nu am avut suficient curaj să merg mai departe și m-am orientat spre altă facultate. Nu a fost deloc ușor. Deși respiram artă, culoare, m-am lovit de momente dificile iar cursul vieții sa schimbat. Dezamăgită de puținele posibilități pe care sistemul romanesc le punea la dispoziție, am înteles că nu voi reuși să mă afirm în domeniul artistic, așa că am decis să urmez facultatea de Științe Economice, pictura rămânând o parte importantă din mine. Pensula nu se asemăna deloc cu economia, diferența a fost ca de la cer la pământ, dar mi-am concentrat ambitia în această parte. Știam că în mine se va da o luptă grea si așa a fost. Nu regret nici măcar un an din cei care au urmat, pentru că m-am bucurat de multe realizări. Cea mai importantă realizare a mea s-a petrecut pe bancile facultății, acolo unde mi-am cunoscut soțul. Iată că, după 10 ani mă întorc să fac ce îmi place, fără frică, fară să mă gândesc dacă pot trăi din pictură.

REP.: Ce îți aduce satisfacție?

S.B.: Satisfacția vine din lucruri simple pentru mine. Momentul în care pictez pentru cineva o lucrare si este apreciată, cred că atunci sunt cea mai fericită. În pictură, satisfacția e atunci când lucrarea pe care ai început-o, ai și finalizat-o.

REP.:Ce loc ocupă pictura în viața ta?

S.B.: Pictura mă reprezintă pe mine ca persoană, dar pe primul loc în viață este familia mea, fetița mea, apoi eu. E un sentiment natural căruia nu te poți opune. Sunt fericită și împlinită când oamenii dragi mie îmi sunt alături și mă susțin.

3Cred că am amânat prea mult, dar niciodată nu este prea tarziu să faci ceea ce îți place”

REP.:Ai avut momente în care simțeai că ceea ce faci nu iți iese?

S.B.: Da, am avut momente în care nu aveam dispoziția necesară să fac ce am început. Este adevarat că dispoziția influențează lucrarea, pentru că acolo sunt expuse emoțiile. Pictura este emoție și trebuie privită cu sufletul.

REP.:Ai un vis al tău?

S.B.: Visul meu în acest moment este să reusesc pe plan artistic. Cred că am amânat prea mult, dar niciodată nu este prea tarziu să faci ceea ce îți place.

REP: Cât de departe esti dispusă să mergi pentru a-l îndeplini?

S.B.: Sunt sigură ca prin muncă, bunăvoință, pasiune și dăruire o să ajung acolo unde, cu mult timp în urmă, visam să ajung.

REP.:Ești tentată să folosești și altă formă de exprimare artistică?

S.B.: Bineînțeles că sunt tentată, pentru că într-adevăr poți să îți exprimi viziunea, să dai frâu liber imaginației, să expui pictura în diverse ipostaze, să vezi cum din “nimic” a rezultat ceva.

4,,Forma este cea care definește un caracter, iar culoarea este cea care iți umple sufletul ”

REP.:Care este artistul tău preferat?

S.B.: Nu am un artist preferat, cred că fiecare artist pe care l-am studiat sau pe care îl admir își exprimă într-un mod propriu trăirile, experiența, viziunea asupra unei lucrări, unele pete de culoare sau contrast cromatic. De la fiecare ai de învățat ceva. Admir pictorii care știu ce înseamna linia, pata și armonia coloristică.

REP.:Cum ai defini într-o singură frază importanță picturii?

S.B.: Nu poți defini pictura într-o frază. Plecând de la simpla afirmație prin care forma este cea care definește un caracter, iar culoarea este cea care îți umple sufletul, arta adevărată are întotdeauna o finalitate estetică, prin care sunt exprimate simţurile cele mai ascunse ale sufletului. Prin ea se face apel la cultura generală a omului, la senzaţii, percepţii, reprezentări, la memorie, imaginaţie, gândire, la spirit de observaţie, la atenţie, la logică, la inteligenţă. Pictura este un mod de a comunica, de a răspunde unor nevoi sufleteşti, drept urmare artistul prin orice mod încearcă să-i dea o încărcătură emoţională şi o putere de comunicare deosebită.

REP.:Cum promovezi ceea ce faci ?

S.B.: Cred că sunt totuși la început. Adevăratul drum pe care trebuie să îl parcurg în acest domeniu abia acum începe. Nu este ușor, dar ce poate fi mai frumos decât să faci ceea ce îți place?

Mai multe lucrări de-ale Simonei Boromiza, găsiţi pe facebook. 

Loredana MUNTOIU

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s