O poveste emoționantă: micuța Dulce, fetița cu suflet de artist și ochi de turtă dulce și cei patru frați ai ei, care nu l-au întâlnit niciodată pe Moș Crăciun

Într-o casă de pământ, la marginea unei comune de lângă Sibiu, cinci copii frumoși și părinții lor duc în fiecare zi o luptă grea pentru supraviețuire. Dulce este un copil în ochii căruia s-au adunat, parcă, cele mai frumoase povești din cărțile îngălbenite ale copilăriei. Și are un nume exact ca sufletul ei, ca privirea care mângâie singura carte de povești din colțul unei mese mici, ca îmbrățișarea caldă în care își cuprinde mama, frații și, neapărat, caietele de școală, cea mai de preț avuție a ei.

12297856_857460581033386_1860695978_oPovestea fetiței s-ar fi putut scrie altfel, într-o casă adevărată, cu copii fericiți, însă o găsim într-o cămăruță mică, de nici 12 metri pătrați, undeva la marginea comunei Slimnic. Casa, din pământ și lemn, au ridicat-o Dorina F. (28 de ani), mamă a cinci copii, și Nicolae, bărbatul cu care își împarte viața după ce soțul i-a pierit într-un accident de mașină. Dulce (7 ani) mai are patru frați, Adelina (12 ani, clasa a IV-a), Emilia (10 ani, clasa a III-a),  Gabriela (5 ani, merge la grădiniță) și Nicușor (un an și jumătate). Șapte suflete într-o cămăruță de pământ, fără porți și fără speranță.

Casa cu un singur scaun

Pe un colț de dulap se înghesuie laolaltă câteva ceșcuțe ciobite pe alocuri, niște medicamente și un ursuleț vechi de pluș. Pe pereții zugrăviți stângaci în albastru, Dorina a prins cu grijă câteva icoane. Credința i-a rămas vie, chiar dacă sunt zile în care nu știe ce le va pune micuților pe masă. E convinsă că, într-o zi, poveștile vor prinde viață și în casa cu pereți de lut și-un singur scaun, mic, rupt, sprijinit de colțul mesei.

rep

Într-un colț de odaie, într-o sobă veche de tablă, tatăl face un pic de foc, cât să mai amorțească aerul, nu mult, cu economie, că lemnele nu-s deloc ușor de procurat. Copiii însă nu se plâng, s-au obișnuit și se bucură simplu că se au unii pe alții. Așa că se strâng în brate, într-un pat, și căldura sufletească bate tot gerul de afară. Hrana puțină și simplă se împarte în mod egal, și nimeni nu se plânge. Seara, spun în gând o rugăciune și adorm mulțumindu-i lui Dumnezeu că sunt sănătoși și că sunt acolo unul pentru celălalt.

Cinci zâmbete înghesuite între patru pereți de lut

În prag de seară, timpul se oprește între gânguritul lui Nicușor, îmbrățisarea caldă a Gabrielei, care nu s-ar mai despărți de mamă, și zâmbetul de milioane al micuței Dulce, cu caietele ei pline de povești. ”Dulce scrie mult, când ia caietul în mână e în lumea ei, nu se desparte de el două sau trei ore, vrea să scrie frumos și bine”, povestește mama, cu mândrie. De altfel, fetița are și la școală rezultate extraordinare, și un carnet de note plin de ”foarte bine”. Rezultate bune au și Emilia și Adelina, care sunt și ajutoare de bază pentru părinți, în gospodărie.

Chiar dacă viața ei e o luptă în fiecare zi, Dorina nu și-ar da pentru nimic în lume copiii. Nu există nimic mai important pentru ea pe lumea asta, și în momentele în care simte că a ajuns la capătul puterilor nimic nu o motivează mai bine să se ridice și să continue decât zâmbetele și îmbrățișările lor. „Nu m-aș putea  desparți de copii, i-am crescut până acum cu greu și îi iubesc foarte mult, ca pe ochii mei. De multe ori am renunțat la tot pentru ei și am adormit cu durere în suflet că nu pot să le ofer tot ce își doresc a doua zi”, spune femeia.

12298148_857460564366721_136089672_o (1)

Moș Crăciun cu cizmulițe, ghiozdane și cărți de povești

Singurul venit stabil al Dorinei și ai lui Nicușor sunt cei aproape 500 de lei din alocațiile copiilor. Bărbatul mai câștigă la muncă prin sat, în medie, 300-400 de lei pe lună. Mama nu muncește, stă acasă și are grijă de copii. Banii nu le-ajung niciodată, numai ea știe cum face să îi împartă, să încerce pe cât posibil să fie bine. Chiar si-așa, se întâmplă des ca micuții să aștepte laptele și cornul la școală, pentru că altfel, în ziua respectivă, n-au mai mâncat nimic.

Afară e ger, și micuții Dorinei au mare nevoie de haine groase și încălțări pentru școală. Gabriela visează o cameră plină cu jucării, Emilia și-ar dori cizmulițe de iarnă să poată merge la școală, Adelian un ghiozdan. Iar Dulce, micuța cu suflet de artist și ochi de turtă dulce, își dorește cele mai frumoase cărți pentru copii. Iar cea mai mare bucurie ar fi ca darurile să vină de la un Moș Crăciun de care au auzit doar din povești și pe care nu l-au întâlnit niciodată.

Pe lângă haine și rechizite, au mare nevoie de alimente de orice fel, de mobilă și, dacă cineva ar avea posibilitatea să ofere mai mult, le-ar prinde extrem de bine niște materiale de construcții, să poată mări puțin cămăruța cu pereți de lut.

Cum putem ajuta

În prag de Crăciun, Dumnezeu și oamenii cu suflet mare împlinesc întotdeauna cele mai frumoase miracole. Orice ajutor, oricât de mic, este binevenit. Din considerente legate de siguranța copiilor, am ales să nu publicăm adresa, însă cei care doresc să ajute această familie, o pot contacta direct pe Dorina, mama micuților, la telefon: 0754 754 005.

12297737_857460591033385_1092221707_o (1)

Iulia Rof

Loredana Muntoiu

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s