Cristina Lupu, director de programe la CJI: „Dacă ai fost o dată jurnalist, rămâi pentru totdeauna”

Nu mai lucrează de mult în presă, dar merge pe ideea că „dacă ai fost o dată jurnalist, rămâi pentru totdeauna”. Cristina Lupu, director de programe la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), unde lucrează de 10 ani, a venit la Sibiu şi s-a întâlnit cu studenţii de la Jurnalism, Comunicare şi Relaţi Publice. Interesată de modul în care tinerii din acest moment înţeleg implicarea lor civică, a vorbit cu ei despre drepturile digitale şi libertatea de expresie pe Internet. Noi am profitat de ocazie şi i-am pus câteva întrebări.

Cristina 1

De la PR, la jurnalist

A urmat Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, însă este absolventă de Relaţii Publice şi Comunicare. A ajuns să lucreze în presă din primul an de facultate „din plictiseală”, dar i-a plăcut atât de tare jurnalismul încât nu s-a mai putut întoarce la Relaţii Publice.

Prima dată a început să facă practică la Tele7ABC, unde a învăţat să facă ştiri şi ce presupune munca de teren. După aceea a intrat în practică la CJI, a văzut cum se lucrează într-un ONG, cum se fac proiectele şi i-a plăcut mult. „După ce am văzut cum se lucrează la CJI, am mai lucrat în presă un timp, dar după ce am aflat că este un loc liber pentru manager de proiect am venit <<valvârtej>>. Legătura cu jurnalismul ţine în acest moment pentru că eu sunt editor, noi lucrăm cu jurnalişti pe proiecte, dar adunat propriu-zis materiale, mers pe teren şi făcut muncă de jurnalist, nu mai fac”, îşi aminteşte Cristina Lupu.

Şi-ar fi dorit mult să facă jurnalism de investigaţie, dar nu i potriveşte acest domeniu. „Am râs tot timpul pentru că mie mi-ar fi plăcut mult să fac jurnalism de investigaţie, dar aş fi fost un jurnalist de investigaţie prost, pentru că mi se pare întotdeauna că toată lumea are dreptate. Acest lucru nu te face un jurnalist incisiv şi de-asta cred că eu mă simt mai apropiată de activism, în care există echilibru şi încercarea de a creşte toate zonele de dialog”, mărturiseşte aceasta.

„Presei de astăzi îi lipsesc foarte multe lucruri”

Reporter: Astăzi în presă contează mai mult să vinzi decât să respecţi regulile. Ce să facă viitorii jurnalişti?

Cristina Lupu: Să ştie în ce se bagă. Cred că este principala problemă pe care o au cei care dau la Jurnalism. Există o puţină informaţie reală a ceea ce înseamnă jurnalism. Tinerii se aşteaptă că este o meserie uşoară, că ajung pe sticlă, că pot da jos Guvernul, că eşti influent şi acest lucru nu se întâmplă. Jurnalismul nu este despre asta. Este o meserie atât de complicată şi îţi ia atât de mult din viaţa ta personală, încât dacă nu o faci că îţi place, nu are rost. Este prost, prost plătită. Dacă eşti un jurnalist corect nu faci bani din presă. Aşa că dacă nu îţi place, nu are rost să faci compromisuri, mai bine te duci în altă parte. Să ştie în ce se bagă şi să se poată uita seara în oglindă.

Rep:Ce părere aveţi despre presa de astăzi?

C. L.: Presei de astăzi îi lipsesc foarte multe lucruri. În primul rând, dacă ne uităm în redacţii lipseşte eşalonul de mijloc, lipsesc editorii. În momentul în care a venit criza economică, primii oameni care au fost daţi afară au fost cei care aveau salariile mari şi experienţă. Din cauza aceasta, oamenii care intră în profesie pleacă la fel de repede pentru că nu rezistă cu banii pe care îi iau în presă. Aşa că lipseşte foarte mult zona de experienţă. Acest lucru se vede în calitatea materialelor. Dacă îi întrebi pe jurnalişti ce le lipseşte, ei vor spune că le lipsesc şefii care să fi mers pe teren şi care să înţeleagă ce presupune munca jurnalistului. Mai lipseşte educaţia publicului. Este ceea ce investim noi mult în ultima vreme la CJI. În ideea de a-i face pe oameni să înţeleagă că sunt şi ei responsabili pentru materialele la care se uită sau când vorbim de social media, pentru materialele pe care le distribuie. Există mulţi oameni care critică foarte tare mizeria din mass-media, dar dau cu o frenezie share la materiale care sunt sub orice standard jurnalistic.

Rep: Credeţi că se vor schima lucrurile?

C. L.: Lucrurile nu se schimbă de la sine. Noi avem un defect, vorbim foarte mult: se face, s-a furat, se rezolvă, să ni se dea. Atâta timp cât nu înţelegem că fiecare dintre noi este o parte din problemă şi o parte din soluţie, nu o să se rezolve nimic. Ţine de educaţia din şcoală, din facultate, ce suntem noi dispuşi să luăm din ceea ce ne spun părinţii noştri. Cred că schimbarea în societatea românească se va întâmpla în momentul în care fiecare dintre noi îşi va face bucăţica sa cum trebuie.

„Contează mult să nu crezi că ştii tot, să ai bună credinţă şi să ştii regulile de bază pentru jurnalism”

Rep: Mai putem vorbi de modele în jurnalism?

C. L.: Da, mai sunt. Sunt şi aceasta este frustrarea lor că de multe ori îi vedem doar pe cei care nu îşi fac meseria cum trebuie, pe cei care apar la televizor. Există o armată de oameni care încearcă să îşi facă meseria cât mai bine cu putinţă, atât în presa centrală, cât şi în presa locală. Avem manageri care au expertiză şi care încearcă să supravieţuiască pe o piaţă care cade în cap în fiecare zi.

Rep: Spuneţi-ne câteva caracteristici ale unui model.

C. L.: Pun întrebări, sunt incisivi, îşi fac meseria cu bună credinţă. Contează mult să nu crezi că ştii tot, să ai bună credinţă şi să ştii regulile de bază pentru jurnalism.

Rep: Ce rol au reţelele de socializare în presă?

C. L.: Reţelele de socializare sunt un instrument. Pentru jurnalişti poate fi un instrument de informare. Îţi iei informaţia din facebook, din twitter, ţii legătura cu sursele şi, în acelaşi timp, te ajută la promovarea materialelor. Eu nu le văd ca pe înlocuitorul mijloacelor mass-media, pur şi simplu este un instrument prin care putem să ajungem la public sau poate el să ajungă la noi.

Rep: În ce măsură pot jurnaliştii să folosească o informaţie sau o imagine de pe o reţea de socializare?

C. L.: O informaţie o putem folosi oricând, pentru că este în spaţiul public. Dacă eu postez ceva pe facebook trebuie să îmi asum şi, aceea informaţie, poate fi oricând preluată. Când vine vorba de imagini, nu am voie să iau şi să mi-o asum pentru că nu îmi aparţine mie, ci autorului. Pot să îl întreb dacă îmi dă voie, dar nu pot lua fără să cer.

Rep: Respectă jurnaliştii această regulă?

C. L.: Din discuţiile pe care le am eu cu cei care vorbesc, acest lucru: că nu au voie, este o surpriză. Dacă este să îi întrebi pe fotojurnalişti, ei ştiu cel mai bine pe unde şi cât de des îşi regăsesc fotografiile în presă.

„Publicul trebuie să fie învăţat să discearnă”

Rep: La CJI vă implicaţi în respectarea regulilor în presă?

C. L.: Teoretic noi nu avem mandat pe asta, noi suntem fundaţie şi încercăm să discutăm şi să punem standardele în piaţă. Ieşim pe derapaje de industrie, de exemplu în cazul Colectiv am ieşit a doua zi cu o poziţie publică şi le-am cerut jurnaliştilor să dea dovadă de responsabilitate. Am readus în spaţiul public că şi jurnaliştii din print şi cei din online, chiar dacă nu au răspundere pe legea audiovizualului, ar trebui să se uite puţin acolo să vadă care sunt standardele. Acest lucru este bine să fie făcut în situaţii de criză, este bine să respecte cele mai dure standarde, că atunci le vine cel mai uşor să le încalce. Din această cauză, am văzut atâtea imagini cu persoane arzând, cu corpurile carbonizate pe facebook, pentru că în momentele de criză oamenii reacţionează altfel.

Rep: Ce doriţi să faceţi în viitor la CJI?

C. L.: Educaţie. Suntem ca o moară stricată. Credem că există o şansă de schimbare, atâta timp cât suntem în stare să creştem o generaţie de public, care să înţeleagă cum funcţionează mass-media şi că publicul are o răspundere. Publicul trebuie să fie învăţat să discearnă. Educaţia tinerilor, dar în acelaşi timp ne dorim un program de educare pentru adulţi şi pentru populaţia vârstnică, la care noi nu ne mai uităm. Ar trebui să ne gândim că şi publicul acela este important.

Cristina 3

Rep: Ce sfaturi aveţi pentru tinerii jurnalişti?

C. L.: Să pună întrebări. Simţul critic este înfiorător de important. Să nu se mulţumească cu ideea că aşa spun eu, că aşa se face sau că aşa a fost dintotdeauna. Este important să încerce să meargă dincolo de reguli şi să dea dovadă de bună credinţă. Întrebările şi buna credinţă cred că pot scoate din dificultate orice viitor jurnalist. Ceea ce am învăţat eu pe cont propriu este că mereu avem ceva de învăţat.

La final ne-a spus şi câteva cuvinte despre întâlnirea cu studenţii. „Au fost mulţi, mă bucur că am avut întrebări, pentru că studenţii de la jurnalism nu prea pun întrebări. Au fost multe şi pe mine mă bucură că oamenii nu au fost împinşi cu forţa să stea acolo. Foarte mulţi care intră la Jurnalism nu vor lucra, pentru că îşi dau seama că meseria nu este pentru ei. Acest lucru este bine, să nu stai într-o meserie care nu te face fericit. Mi-aş dori ca această întâlnire să îi pună pe gânduri”, a conchis Cristina Lupu.

Alexandra DRĂGUŢ

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s