Andrei Resiga, student la Medicină: ”Fă totul din timp, nu lăsa pe ultima sută de metri!”

Andrei Resiga are 23 de ani, este student în anul V la Medicină Generală, la Sibiu și dorește să se specializeze în chirurgie. Este președintele Societății Studenților Mediciniști ”Hipocrates” Sibiu (SSMHS), se descrie fiind o persoană ”ambițioasă, sociabilă și încrezătoare” și, spune el, are un mare defect: tot timpul vrea ca lucrurile să iasă perfect. Vă invităm să citiți un interviu cu Andrei, viitor medic.

12226705_10205969694814737_544228537_n

Andrei Resiga este din Sibiu și a terminat liceul la Colegiul Național ”Andrei Șaguna”, secția germană. Îi place să ajute oamenii, iar pasiunea pentru medicină o moștenește din familie.

 ”Să reușească să aducă zâmbetul pe fața oamenilor, mi se pare cel mai greu pentru un medic”

Reporter: Când și cum a început să se contureze dorința de a urma cursurile Facultății de Medicină?

Andrei Resiga: Cred că a fost un impuls din familie, mama fiind farmacistă, la fel și bunica, iar tata asistent medical. A fost un anturaj în familie. De mic eram numai prin spital. Mi-a plăcut mult și îmi place să ajut oamenii, nu cred că mi se potrivește altceva. Părinții mi-au sugerat să dau la Medicină, nu m-au împins de la spate, nu m-au obligat. Ei mi-au dat o sugestie și eu am început să mă interesez, am vrut să văd ce înseamnă să fii medic.

Rep: Dacă nu ai fi intrat la Medicină, mai aveai o altă opțiune de care ai fi putut să depinzi?

A.R.: Nu.

Rep: Când ai început să faci practică în spital și cum a fost prima dată?

A.R.: În primul an de facultate. Îți dădea impresia că ești un <<mic medic>> printre cei mari. A fost frumos, a fost primul meu contact cu bolnavii.

Rep: Ce ți s-a părut cel mai greu când ai interacționat prima dată cu pacienții?

A.R.: Pacienții când văd un halat alb pe o persoană cred că știm tot și că încercăm să îi ajutăm. Chiar dacă ne vedeau mai mici, credeau că suntem și noi cadre medicale și ne întrebau <<e bine dacă iau medicamentul acela?, e bine dacă am tensiunea atât?>>, dar noi eram depășiți, nu aveam încă cunoștințe. Se uitau la noi și așteptau o speranță. Să reușească să aducă zâmbetul pe fața oamenilor, mi se pare cel mai greu pentru un medic.

”Un medic trăiește în două lumi, una la spital și una personală, care nu trebuie combinate”

Rep: Ce domeniu te atrage cel mai mult?

A.R.: Chirurgia. Îmi doresc o carieră în chirurgie, dar vreau să plec în Europa și o să fie puțin mai dificil.

Rep: Cum te face să se simți când știi că viața unui om depinde de tine?

A.R.: Cred că este o presiune mare și mă gândeam întotdeauna că am cel mai mare risc ca omul acela să cedeze pe masa mea de intervenție și cum le voi spune aparținătorilor. Poate nu mai aveam ce să fac, m-a depășit și totuși omul nu înțelege, spune că <<tu ești doctor și trebuia să îl salvezi>>. Este foarte greu să îi explici unei persoane suferinde că nu mai aveai ce să faci.

28036_372832252802420_1833028968_n

Rep: Cum trebuie să fie un medic în opinia ta?  

A.R.: Medicul trebuie să fie sociabil, să îi explice pacientului deschis totul, inclusiv aparținătorilor și să încerce să nu pună suflet. Un medic trăiește în două lumi, una la spital și una personală, care nu trebuie combinate.

”Organizarea, salariile și condițiile din spitale sunt cele mai mari probleme”

Rep: Ce părere ai despre sistemul medical din România?  

A.R.: Din ceea ce am văzut eu în spital și la TV, de undeva de sus nu este bine organizat. Nu doar motivul banului, sunt și condițiile din spital, nu sunt medicamente. Când făceam practică vedeam asistente care le dădeau bani pacienților să meargă să își cumpere un bandaj. Am ajuns în halul în care medicii dau bani de milă. Majoritatea pacienților sunt bătrâni, unii vin de la țară, tinerii care își permit merg la spitalele private, refuză să meargă la stat. Sunt medici cu experiență care vor să ne ajute pe noi cei tineri, să ne îndrume, dar sunt și mulți egoiști care țin pentru ei. Vor să plece cu ce au în cap mai departe și să ne lase să ne învățăm singuri. Dacă ei nu ne sprijină, noi nu aveam de unde să învățăm.

Rep: Ce ai schimba? Care crezi că sunt cele mai mari probleme?

A.R.: Organizarea, salariile și condițiile din spitale sunt cele mai mari probleme. De exemplu în Sibiu, într-un spital mare, anul acesta există un singur post. Sunt trei posturi pe Ambulanță, dintre care doar unul în Sibiu și șapte posturi la Mediaș. Sunt posturi pe rezidențiat, dar acest lucru înseamnă că îmi fac rezidențiatul pe ce îmi aleg și apoi mă apuc să îmi caut loc de muncă, care este și prost plătit. Suntem tineri, nu mai putem trăi pe spatele părinților. Ca medic tânăr ești obligat să mergi la congres, care costă mult, bani de chirie, viața personală și practic rămâi fără niciun ban sau nu îți ajunge nici pentru toate cheltuielile. Din cauza aceasta preferăm să plecăm în afară. 

Rep: Ai spus că vei pleca în Europa. Unde, mai exact, îți dorești să profesezi? Crezi că țara noastră nu îți oferă șansa să fii un medic profesionist?

A.R.: În Germania vreau să merg. Nu zic că nu se poate și aici, dar trebuie să mă sacrific eu. Nu sunt egoist, dar e foarte greu aici și nu prea văd să se schimbe lucrurile.

Rep: Cum te vezi tu peste 5 ani?

A.R.: Mă văd un medic rezident în Germania, să nu duc grija banilor de pe o zi pe alta și să fiu într-un sistem de sănătate cât de cât pus la punct.

”Când cineva îmi zice <<Felicitări! A fost bine!>> este singura mea mulțumire”

Societatea Studenților Mediciniști ”Hipocrates” Sibiu este una dintre cele mai vechi, împlinește luna aceasta 17 ani și are peste 100 de membri activi. Pe lângă faptul că reprezintă studenții și îi ajută să se dezvolte, membrii organizează acţiuni pur medicale, informează cetățenii, dar îşi îndreaptă atenţia şi către cei mai puţin norocoşi, prin gesturi umanitare.

12227897_10205969919380351_1390433925_o

Rep: Ce activități organizați?

A.R.: Organizam multe proiecte pentru dezvoltarea proprie a studentului. ”Ziua Mondială AntiDiabet” este următorul, care va avea loc vineri, 13 noiembrie, în Auchan și Dumbrava. Este un proiect, în special, pentru cei de anul I și pentru cei care nu au avut ocazia să măsoare o glicemie de la oameni. Testăm glicemia la oameni, trigliceridele, tensiunea arterială, se informează și publicul asupra valorilor normale. Mai facem și proiecte caritabile și mergem prin satele mai defavorizate din zona Sibiului și ducem cadouri pentru copii, de Crăciun. De asemenea, organizăm și Congresul Național ASKLEPIOS, pentru studenți și tineri medici, care anul acesta va fi între 14-16 aprilie. Colaborăm și cu Polisano, avem participanți din țări internaționale, iar anul trecut am avut și medici.

Rep: Ce satisfacții îți aduc aceste activități?

A.R.: În primul rând cea mai mare satisfacție este atunci când văd ca în anul următor a învățat un membru mai mic ceva și pune în aplicare, am lăsat ceva în urma mea. La fel și când văd că totul se desfășoară bine, toată lumea este fericită. Când cineva îmi zice <<Felicitări! A fost bine!>> este singura mea mulțumire.

Rep: Ce îndatoriri suplimentare ai ca președinte comparativ cu un membru cu statut obișnuit?

A.R.: Eu trebuie să organizez totul. De la birocrație, până la a discuta cu decanatul facultății, de a merge la rectorat. Tot timpul îmi fac planuri de ordine înainte de a avea ședința. Noi aparținem de Federația Asociațiilor Studențești de Medicină din România, care ei aparțin de IFMSA, care ne conduc pe toată lumea. Eu trebuie să comunic cu cei de pe național și dacă trebuie și cu cei de pe internațional, să fie la zi cu tot ce se întâmplă la noi în organizație. Este un stres și tot timpul doctorii pe mine mă contactează dacă au nevoie să venim ca voluntari, pentru o conferință sau pentru orice altceva, eu sunt persoana principală de contact.

Rep: Acum cu donarea de sânge pentru victimele de la Colectiv, v-ați implicat în vreun fel?

A.R.: Da, am mediatizat și noi în Asociație, am fost la centru și am donat, încercăm să ajutăm. Avem și noi o Campanie de Donare Sânge care se desfășoară în al doilea semestru timp de o săptămână.

12214065_10205969928740585_709250013_o

”Eu vreau să dau mai departe din experiența mea și din ceea ce știu”

Rep: Ce ai învățat de când te ocupi?

A.R.: Fă totul din timp, nu lăsa pe ultima sută de metri! Asta am învățat. De asemenea, am încercat să distribui task-urile mai departe să nu mă aglomerez pe mine. M-a maturizat organizația aceasta. Studenții o văd ca pe o joacă și nu înțeleg sensul ei propriu. Din păcate, în România nu se pune accent pe voluntariat și studenții vin la noi undeva prin anul cinci de facultate când vor să plece în străinătate și află că acolo se pune accent pe diplome de voluntariat.

Rep: Cum ai încuraja un student de anul I să se înscrie în organizație?

A.R.: Este greu. Eu când am intrat în primul an în Asociație a fost din simplă curiozitate. Se făcuse o deschidere, era președintele care a făcut o prezentare, ne-a arătat filmări și poze cu activitatea care fusese cu un an înainte și mi s-a părut interesant când am văzut ceea ce făceau. Apoi am mers la ei la ședință să văd ce se întâmplă acolo și mi-a plăcut. Mă uitam la cei din biroul executiv și îmi era rușine de ei, mă gândeam <<oare cum ar fi să stau eu în față și să conduc o ședință?>>. Am încercat tot timpul să le zic și colegilor mei să vină în organizație și îmi spun <<ce să fac eu acolo?>>. Este o ocazie pentru tine să îți faci prieteni noi, socializezi, avem parte și de multă distracție, înveți să te desprinzi puțin de facultate, dar nu cu totul. Eu vreau să dau mai departe din experiența mea și din ceea ce știu să fac.

Alexandra DRĂGUȚ

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s