Răzvan Martin: „Să aveți curaj, să nu renunțați, să vă cunoașteți drepturile”

ActiveWatch, organizația ce supraveghează îndeaproape presa românească, a avut zilele trecute o întâlnire cu studenții de la jurnalism, din cadrul ULBS. Printre temele abordate s-a numărat programul FreeEx, libertatea de exprimare în presa românească, dar și încălcările, din anul anterior. Sibiul universitar a profitat de ocazie obținând un scurt interviu de la Răzvan Martin, coordonatorul deja celebrului program.

razvan martin

Reporter: Este presa din România într-adevăr liberă?

Răzvan Martin: Este greu de dat un răspuns, deoarece există mai multe nuanțe, cred că în general este atât de liberă pe cât vrea să fie, pe cât de mult își dorește sau pe cât de mult are curajul să fie.

Din păcate sunt multe bariere pornind de la condiția economică, care este cea mai gravă amenințare, până la urmă, pentru că sunt foarte puțini bani în presă.  Jurnalistul este foarte vulnerabil în raport cu angajatorul.  Salariile sunt foarte mici și sunt foarte mulți cei care pot lua locul celor care mișcă în front, lucru ce a dus evident la scăderea standardelor profesionale. În ultimii ani, au fost angajați oameni care să fie cât mai cuminți, nu neapărat cât mai competenți, pentru că cei ce sunt competenți în general își revendică drepturile mai viguros. De aici, se produce o spirală a scăderii calității conținutului celor ce lucrează în presă. Se caută foarte mult, pentru că o parte din presă este finanțată din mecanisme corupte, din banii politici, oameni slab pregătiți, dar și obedienți, față de conducerea editoriala, față de interesele patronale, care nu sunt congruente întotdeauna cu interesul public. Acesta este un alt factor de presiune asupra libertății presei.

Asta nu înseamnă că nu există conștiințe libere în presă, nu înseamnă că nu există oameni bine pregătiți profesional. Cel mai bun exemplu pe care îl găsim din punctul meu de vedere, total personal, este Cătălin Tolontan și Gazeta Sporturilor.

Gazeta Sporturilor aduce bani mogulului pentru că face profit și demonstrează că, deși e o publicație sportivă, a avut cele mai de impact investigații jurnalistice în ultimi ani din presă. Acele investigații au fost preluate chiar de DNA și transformate în dosare penale. Deci, se poate face presă, îți trebuie competență și curaj. Asta îți asigură și o mai mare independență editorială. Oricât ar fi vrut Dan Voiculescu să se bage peste Tolontan știa că nu se poate. Si atunci de ce nu a renunțat de tot la Tolontan?  Putem să ne punem și întrebarea asta, pentru că îi aducea și profit, și o oarecare credibilitate până la urmă. Deci alături de Badea îl pui și pe Tolontan ca să ai o minimă credibilitate.

Rep. : Ce sector din presa românească a fost cel mai mult afectat de corupție?

R.M. : Părerea mea este că toate au fost afectate. La nivel local, atât  ziarele cât și televiziunile locale. Însă, dacă vorbim de presa națională, cred că televiziunile, deoarece au cea mai mare audiență în rândul publicului.

Știu că sunt zone în țară unde publicațiile scrise sunt încă importante deci, automat, au devenit obiecte de interes pentru politicieni, oameni de afaceri locali, pentru a obține unele avantaje.

Încă o dată, în mare, la nivel național cred că în primul rând televiziunile și la nivel local televiziunile și presa scrisă.

 Rep. : În ultima perioadă  încrederea oamenilor în CNA a scăzut din ce în ce mai mult. Credeți că ar trebui să fie mai implicat?

R.M. : CNA-ul în ultimii ani a fost o instituție care a dojenit televiziunile și radio-urile, dar mai ales televiziunile, neregulile acolo se comit. Sancțiunile date nu au avut rolul de a preveni derapajele etice și încălcarea legii, ci de a arăta publicului că mai există.  Sancțiunile sunt foarte mici, iar de foarte multe ori sunt cumulate, adică se dă o amendă de 30 de mii de lei, care poate părea mare, dar nu e pentru o faptă, e pentru 5-6 fapte cumulate. Deci, devine rentabil pentru o televiziune să încalce legea din moment ce din publicitatea încasată pe 5-6 emisiuni, se scade amenda și costurile și tot ies pe plus. Și așa merg mai departe.

Sancțiunile ar trebui să fie mult mai aspre în raport cu faptele comise, și eu insist pentru sancțiuni la bucată. Ai comis-o, te sancționez!

Rep. : Ce putem face noi ca jurnaliști pentru ca situația  presei din România să se îmbunătățească în următorii ani?

R.M. : În primul rând, să vă păstrați coloana vertebrală, să militați pentru  standarde  etice profesionale în rândul breslei. Să aveți curaj, să nu renunțați, să vă cunoașteti drepturile pentru că cel mai important lucru este să vă cunoașteți drepturile salariale și profesionale, să luptați pentru ele. Și sfatul meu este să vă faceți sindicate și asociații profesionale. Întotdeauna solidaritatea și solidarizarea ajută. Cu cât sunteți mai mulți sunteți mai puternici, când sunteți singuri  sunteți  slabi. Vă duceți cinci în fața patronului și îi spuneti NU. E mai ușor să dea o singură persoană  afară, decât să dea 5 sau 10 deodată.

Rep. : În concluzie, mai merită să fii jurnalist în România zilelor noastre?

R.M. : Eu zic că da, merită. Și eu am speranța că ceea ce se întâmplă în momentul ăsta, inclusiv cu acțiunile justiției, va ajuta cumva la asanarea breslei și a pieței. Cred că într-un an sau doi, sper, s-ar putea să fiu naiv, să se facă loc pe piață pentru jurnalismul onest.

Marina Cioacă

Paula Văleanu

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s