Loredana Diana Botea, distinsă cu Premiul Asistentul Social al anului 2014

Implicată în activităţi voluntare, fire deosebit de energică şi spirit altruist,  Loredana Diana Botea, președintele Asociaţia Spitalului de Psihiatrie „Dr. Gh. Preda” Sibiu, a fost, de curând, desemnată Asistentul Social al anului 2014. Premiul primit reprezintă o recunoaștere a rezultatelor profesionale remarcabile pe care le-a avut ca asistent social, a faptului că este un model de urmat și a contribuției sale la promovarea imaginii profesiei de asistent social. 

961552_939231859466375_752712927_n

De curând ați fost distinsă cu premiul „Asitentul Social al anului 2014”. Ce semnificaţie are pentru  dumneavoastră această recunoaştere?

După 14 ani de activitate ca asistent social la Spitalul de Psihiatrie dr.Gh.Preda din Sibiu, câştigarea premiului “Asistentul social al  anului 2014” reprezintă o încununare a eforturile profesionale şi personale depuse şi totodată o mare bucurie datorată recunoaşterii publice a reuşitelor proiectelor Asociaţiei Spitalului al cărei preşedinte sunt. M-a  motivat suplimentar să fac ceea ce știu mai bine, iar responsabilitațile mele au crescut.

În demersul dumneavoastră spre această nominalizare, au existat oameni care au avut un rol semnificativ?

Cred că la baza convingerii juriului de a-mi acorda această onoare au stat atât recomandările Structurii Teritoriale Sibiu, transmise prin nominalizare, numărul mare de voturi pe care le-am obţinut în etapa de vot public, care au arătat că susţinerea provine din partea multor sibieni care îmi cunosc activităţile, dar şi a conţinutului portofoliului profesional pe care l-am prezentat, iar evaluările profesionale anuale de la locul de muncă reflectă aprecierea superiorilor mei faţă de modul în care îmi fac meseria.

Anul 2014 a fost foarte bogat în activităţi, proiecte ale Asociaţiei, realizări, bucurii şi m-am implicat în toate, am coordonat unele din proiecte, am participat la implementarea celorlalte iar toată această muncă a fost apreciată, când, împreună cu colegii de la ASPPS, am scris forma finală a raportului anual pe 2014, abia atunci am conştientizat, de fapt, câte activităţi, proiecte, finanţări, cursuri, schimbări în bine, acţiuni şi programe au fost îndeplinite, de o echipă foarte restrânsă numeric.

Avem convingerea că, în munca dumneavoastră, întâlniţi tot felul de cazuri, unele mai dramatice decât altele. Ne puteţi relata unul dintre ele?

A fost recent o situaţie specială la secţia Recuperare, o foarte tânără mamă minoră, cu un diagnostic grav şi paralizie era internată împreună cu fetiţa nou născută, de câteva luni. Fetiţa, din fericire, era veselă şi sănătoasă şi a fost tare răsfăţată de tot personalul. Situaţia dramatică a tinerei a mobilizat cunoscuţi şi străini, fiecare a contribuit cu câte ceva, astfel că la externare mămica a primit tot ceea ce avea nevoie, pentru ea şi pentru fetiţă, cărucior, jucării, haine pentru următoarele luni şi, cel mai important, un scaun cu rotile pentru deplasare. Din nou s-a dovedit că un dram de compasiune din partea semenilor constituie diferenţa .

Credeți ca există o legatură directă şi puternică între munca voluntară și Dumnezeu?

Da, atribui o legătură directă în munca de voluntariat, dacă pornim de la pilda bunului samaritean  referitoare la cineva care ajută dezinteresat un străin, a devenit, cu timpul, răspândită în toată lumea creştină, fiind adeseori adoptată ca nume al unor spitale și organizații de binefacere.

Unul dintre citatele dumneavoastră preferate, pe care l-aţi postat pe o rețea socială este: „Nu contează atât de mult ce faci, ci câtă dragoste pui în ceea ce faci.” (Maria Tereza); a fost un imbold în munca dumneavoastră de până acum?

Aș vrea să vă răspund cu un expemplu din cariera mea  la această întrebare . Am avut un caz, un pacient fără acte care refuza sau nu putea să se exprime verbal, personalul medical nu a reuşit să-i afle numele, iar mie mi-a venit ideea de a-l încuraja să scrie, i-am dat un pix şi şi-a scris numele pe antebraţul meu şi am fost foarte mulţumită că am găsit o cale de comunicare cu el, era doar un om cu nevoie de empatie şi răbdare.

Cea mai mare calitate? Dar cel mai mare defect?

Drept calitate aş spune că îmi mențin ritmul chiar și când lucrez sub  stres, iar ca defect aş menţiona că nu îmi place când oamenii nu își fac treaba.

Vă rugăm transmiteți un mesaj tuturor celor care doresc să se implice în acțiunile de voluntariat.

Ca să răspund, am să invoc un citat: „Voluntariatul este un proces de acumulare de experienţă, de testare a propriilor limite, un exerciţiu de bunăvoinţă, de integrare şi coeziune socială.” (Portret de voluntar, 2009)

Activităţile cu titlu voluntar, deci neretribuite, timpul dăruit de oameni în beneficiul propriilor comunităţi reprezintă motorul dezvoltării sociale, fără de care atâtea acţiuni în domeniile de interes nu ar fi fost posibile.

Voluntariatul trebuie privit că  o valoroasă resursă umană în sprijinul proiectelor şi programelor societăţii civile, dar şi ca o modalitate de dezvoltare personală şi profesională, un început în orientarea în carieră şi contactul cu mediile în care tinerii vor profesa, după finalizarea studiilor.

Diana Alexandra Opra

Daria Roxana Rus

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s